Mai bine tac...

Sec. Suna foarte sec. Dar e adevarat. De atatea ori as vrea sa spun ceva, dar nimeni nu ma baga in seama. De atatea ori as avea nevoie de un sfat pe care nimeni nu mi-l da. De atatea ori as vrea sa dau eu sfaturi, dar nimeni nu are nevoie de ele. De atatea ori vreau sa spun ceva bun cuiva, dar o spun in asa fel in cat el/ea o ia un nume de rau. De atatea ori as vrea sa strig, sa spun ca iubesc, sa simt ca traiesc...dar...nu mi se permite. Toti imi fac semn sa tac.

Am vrut sa-i spun ce simt, dar nu m-a lasat. Am vrut sa-mi spun parerea, dar nu m-au ascultat. Si am ramas in coltul camerei neobservata de nimeni.

Cand au plecat, am vrut sa-i strig. Dar ma gandeam...mai bine tac. Eram sigura ca nici unul dintre ei nu o sa se intoarca inapoi. M-am simtit singura. Dar totusi, era cineva care s-a intors si m-a intrebat: "Tu ce faci? De ce esti aici? Si de ce plangi?" Atunci am vrut sa-i spun trista mea poveste fara nume...dar a fost mai bine sa tac. Si parca imi citea gandurile cand m-a intrebat: "Vrei sa spui ceva? Vrei sa vorbesti cu cineva si nu gasesti persoana potrivita?" Atunci m-am hotarat sa-i spun. Dar m-am intrebat: "Ce sens are? Pe cine intereseaza povestea mea?" Si am zis: "Mai bine tac!"

Atunci....si el a plecat.